câteva idei fundamentale ale magiei hermetice renascentiste: 
 clic"READ MORE"                                      
     * UNIVERSUL ESTE MENTAL
     Dumnezeu este o Mare Minte. Aceasta nu înseamnă că este un creier ce pluteşte undeva în lume; înseamnă că Dumnezeu este o inteligenţă, o Inteligenţă Supremă ale cărei idei au dat naştere la tot ceea ce există. Acesta este unul dintre preceptele fundamentale ale magiei hermetice.
    În acelaşi timp, Dumnezeu este o Mare Unitate care leagă toate lucrurile. Tot ceea ce nouă ni se pare separat, divers, îndepărtat, incoerent, este perfect unit în această Minte Divină, deşi nouă ne lipseşte magia pentru a înţelege care sunt drumurile sau legăturile care unesc lucrurile unele cu altele.
    În mintea lui Dumnezeu sunt conţinute toate contrariile sau, cel puţin, tot ceea ce pentru noi înseamnă contrariu.
    Mintea omului este asemănătoare minţii lui Dumnezeu. Aceasta înseamnă că dacă eliberăm mintea umană de legăturile corpului, de necesităţile materiei, mintea umană va fi şi ea suficient de liberă să se amplifice, să se răspândească şi să ajungă să pătrundă în mintea lui Dumnezeu cunoscându-i ideile, gândurile, legile care guvernează Universul.    Dacă mintea umană este asemănătoare minţii lui Dumnezeu şi dacă totul derivă din gândirea lui Dumnezeu, indiferent până la ce punct ne-am putea plănui viaţa, ceea ce facem, gândim, simţim, percepţia pe care o avem asupra lucrurilor, valoarea pe care le-o dăm, nu provin de la mintea noastră.    E adevărat că toţi avem capacitatea de a vedea în mod obiectiv lumea, persoanele şi de a judeca întâmplările, dar este de asemenea adevărat că noi trecem întâmplările, persoanele, totul, prin sita minţii noastre. Ea este cea care creează propriul nostru univers şi când ne exprimăm părerea, ideile şi sentimentele, o facem după ce am trecut totul prin sită în acest mare athanor care este propria minte, cu ceva mai multă sau cu ceva mai puţină înţelepciune, dar la o scară mai mică decât cea a Inteligenţei  Divine de la începutul Universului.
    Iar mintea noastră uneşte toate lucrurile, deoarece când vrem să trecem în revistă tot ceea ce ştim, toate experienţele noastre, există un element central: eu; eu am trăit, eu am cunoscut, mie mi s-a întâmplat, eu am suferit, eu m-am bucurat. Există un element de referinţă şi de unitate care este propria minte, propria conştiinţă şi ne transformăm şi noi într-o unitate.
    Mintea noastră conţine toate contrariile deoarece, de-a lungul unei zile şi uneori a câtorva ore, putem trece de la o extremă la cealaltă fără a ne da seama, ceea ce este foarte rău. Avem capacitatea de a reacţiona diferit astfel încât nu găsim echilibrul care există în Mintea Divină şi poate, în mintea celui care reuşeşte să se cufunde profund în această magie a simpatiei.

 

                ** CUM ESTE SUS, AŞA ESTE ŞI JOS

     Natura şi Cosmosul sunt parcurse de energii de diferite categorii care sunt, fără îndoială, de aceeaşi natură. Energiile care provin de la cele mai îndepărtate planete, de la cele mai îndepărtate stele nu sunt diferite în esenţă de cele care parcurg fiinţa umană.

    Omul, în acest sens, este şi el un mic astru, ca o stea sau ca o planetă, depinde dacă avem lumină proprie sau o reflectăm pentru a putea trăi. Dar important este faptul că lumea devine o imensă pânză de păianjen prin care circulă permanent o cantitate infinită de energie; în orice caz, o energie asemănătoare şi aceasta stabileşte magia simpatică: ce este mic se conectează la ce este mare şi invers, pentru că există comunicare, asemănare, există aceeaşi condiţie care permite acest contact.    Cel care înţelege, cunoaşte, aprofundează legile cosmosului este capabil să pună în legătură forţele cosmice cu cele care există pe Terra.     De aici crearea unor imagini sau talismane care utilizează pietre, metale, plante, intim conectate la energia anumitor astre.


    *** TALISMANE MAGICE

     Pico de la Mirandola, faimos medic renascentist, a fost un expert în talismane, deoarece pentru a vindeca anumite boli, el ştia care erau energiile ce emanau de la aştrii sistemului nostru solar şi care erau metalele, pietrele sau plantele pentru care aceste energii aveau “simpatie”. Cu aceste elemente elabora nişte talismane care, ca un fel de oglindă, reflectau o imagine sacră.    Energia captată de un talisman era folosită pentru a alina dureri, pentru ca organismul să-şi recupereze echilibrul pierdut. Aceasta este marea concepţie a magiei ca echilibru, pe care a utilizat-o şi un alt medic foarte faimos al epocii, care a fost Paracelsus.
    Marii artişti ai Renaşterii au făcut din operele lor adevărate talismane. De exemplu, “Primăvara” lui Botticelli, este considerată de magii renascentişti, un adevărat talisman revitalizator şi după cum spunea Marsilio Ficino, antisaturnian, deoarece saturnianul este legat de timp, de îmbătrânire, de pasivitate şi încetineală. Astfel, Botticelli încearcă să reunească toate ideile care circulau în epocă despre puterea luminii, a culorilor, a figurilor şi a mişcării. Ceea ce noi observăm sub forma unui tablou care ne cuprinde şi ne reînnoieşte, ar fi atunci, un talisman.
    În timpul Renaşterii circula o operă interesantă despre confecţionarea talismanelor, “Picatrix”. Prima traducere latină a acestei cărţi, scrisă în arabă, a fost realizată în Spania la cererea lui Alfons cel Înţelept. În ea se demonstrează până la ce punct minţile deschise şi receptive la înţelepciune nu se opreau la ceea ce în mod obişnuit se înţelege prin magia vrăjitorească, ci căutau o legătură mult mai strânsă cu Cosmosul.
    Magul poate să capteze spiritul inteligenţei superioare şi să-l concentreze în mici obiecte pe care le putem mânui zilnic. Nu numai în obiecte, ci şi în cuvinte, voci sau sunete.

    Pentru magul renascentist muzica avea o mare valoare şi au fost astfel recuperate vechi imnuri orfice şi vechi melodii, a căror simplă interpretare liniştea spiritul şi îl pregătea pentru a intra în legătură cu sacrul.